Prezentare efectuată la Congresul Internațional al Medicilor Esperantiști, Osijek – Croația, 2002.

 

TERAPIA YUMEIHO SI PROFILAXIA IMBOLNAVIRII COLOANEI VERTEBRALE

 

(Prezentare cu caracter informativ)

 

Terapia Yumeiho este strucuturată în jurul noțiunii de armonie, de echilibru, în cel mai integral sens cu putință.

Echilibrul înseamnă sănătate. Funcționarea armonioasă a structurilor și aparatelor anatomo-fiziologice este indispensabila starii de sanatate.

In cele ce urmeaza vom aborda subiectul echilibrului din punct de vedere al biomecanicii aparatului locomotor (in speta coloana vertebrala) considerand-ul ca fiind corelat –interdependent- cu cel fiziologic si psihic.

 

CENTRUL DE GREUTATE AL CORPULUI UMAN IN RELATIE CU AFECTIUNILE COLOANEI VERTEBRALE

Pozitionarea dominanta a centrului de greutate (C.G.) al corpului uman determina felul in care sunt solicitate structurile aparatului locomotor.

C.G. al corpului functioneaza ca sistem de referinta al miscarii efectuate in campul gravitational al pamantului.

Studii aprofundate, desfasurate pe parcursul a circa 30 de ani, au confirmat teoriile medicinii traditionale extrem orientale conform carora exista o stransa legatura intre descentrarile pozitiei dominante a C.G. al corpului uman si potentialul maladiv.

In echilibru ortostatic, C.G. se situeaza pe axa verticala, in planul median al corpului, facilitand distributia simetrica a greutatii (respectiv a masei corporale) la nivelul membrelor inferioare. C.G. efectueaza mici oscilatii, relativ eliptice, fata de punctul central considerat de referinta. Aceste oscilatii sunt efectuate in functie de variatiile de tonus ale membrelor inferioare, determinate sau nu de miscarile segmentelor superioare (trunchi, membre superioare, cap).  Pentru a indeplini cerintele de echilibru si simetrie punctul in care se situeaza rezultanta acestor oscilatii trebuie sa ramana central, in planul de referinta. In cazul in care membrele inferioare nu pot suporta in mod egal greutatea corpului, C.G. va avea tendinta sa se situeze dominant in afara axei verticale a corpului. (Se are in vedere valoarea medie a oscilatiilor C.G. rezultanta in timp!) In acest caz vorbim de o asimetrie de pozitie dominanta a C.G.

Asimetria de pozitie a C.G. este intretinuta si uneori chiar determinata si prin modificarea curburilor fiziologice normale ale coloanei vertebrale.

Pozitia dominanta a C.G. este influentata si determinata de foarte multi factori cum ar fi:

  • asimetriile oaselor coxale (subluxatiile lor):
  • tulburarile functionale si patologii ale articulatiilor coxo-femurale;
  • afectiuni ale articulatiilor sacro-iliace;
  • afectiuni ale simfizei pubiene;
  • suferinte articulare ale genunchilor, gleznei, meta-tarso-falangiene;
  • suferinte musculare ale membrelor inferioare, soldului, regiunii lombare (si nu numai);
  • suferinte neurologice (nevrite, hemiplegii, iritari radiculare de diferite etiologii);

Devierile pozitiei dominante ale C.G. impieteaza asupra echilibrului respectiv sanatatii intregului organism (atat din punct de vedere al staticii si dinamicii cat si din punct de vedere fiziologic), insa cele mai grave consecinte se regasesc la nivelul coloanei vertebrale.

Potentialul artrozic, degenerativ, al articulatiilor intervertebrale este direct determinat de biomecanica defectoasa a acestora iar in conditiile unui dezechilibru postural, pe termen lung, determinat de modificari ale pozitiei C.G. nu putem lua in considerare o functionare armonioasa a articulatiilor intervertebrale.

 

Trebuie de asemenea mentionat rolul adesea hotarator pe care il are pozitia C.G. asupra modului in care evolueaza arhitectura, morfismul, corpului uman. De asemenea maniera functionala habituala statica si dinamica a aparatului locomotor sufera o certa influenta in functie de pozitia dominanta si posibilitatile de deplasare ale centrului de greutate. Lucru stiut, studiat si folosit in medicina sportiva de performanta, si in recomandarile de conduita de recuperare facute de medicii ortopezi.

 

CENTURA PELVIANA SI SANATATEA COLOANEI VERTEBRALE

 

Centura pelviana este cea care asigura baza functionala atat in dinamica cat si in statica a coloanei vertebrale. Inegalitatile membrelor inferioare, aparute in consecinta unor disfunctii sau asimetrii ale bazinului, duc intotdeauna la aparitia si intretinerea curburilor patologice ale coloanei vertebrale. Despre rolul acestora in generarea si intretinerea bolilor degenerative ale coloanei vertebrale s-au scris multe lucrari, existand in acest sens studii stiintifice elaborate, publicate in diverse lucrari de specialitate.

Ca si prioritate in abordarea terapeutica, terapia yumeiho propune in primul rand corectarea pe cat posibil a tulburarilor de statica si dinamica ale articulatiilor centurii pelviene, fapt care are drept consecinte corectarea pozitiei C.G. al corpului deci o distributie simetrica a greutatii corpului pe membrele inferioare. Normalizarea functionala (a tonusului, a biomecanicii articulare) asigurata la nivelul membrelor inferioare influenteaza pozitiv, din toate punctele de vedere, coloana vertebrala.

 

TERAPIA YUMEIHO SI PROFILAXIA SUFERINTELOR COLOANEI VERTEBRALE

 

Tehnica speciala de masaj care se aplica la nivelul musculaturii paravertebrale (sacro-spinale), la nivelul muschilor gatului si la nivelul muschilor umerilor, permite o buna decontracturare, o drenare eficienta si o troficizare a tuturor tesuturilor adiacente coloanei vertebrale. Toate acestea au un rol important in profilaxia aparitiei bolilor degenerative atat la nivelul discului intervertebral, la nivelul vertebrei, cat si la nivelul aparatului musculo-ligamentar ce asigura biomecanica articulara a coloanei vertebrale (c. v.) .

Putem detalia efectul profilactic si deseori chiar curativ pe care terapia yumeiho il asigura la nivelul discului intervertebral. Se stie ca discul intervertebral este un cartilagiu fibroelastic care se compune din: nucleul pulpos si inelul cartilaginos (fibros).

Inelul fibros periferic este alcatuit din lame de fibre conjunctive  care se insera profund pe zona compacta osoasa, continuandu-se cu fibrele colagene ale osului. Nucleul pulpos central este alcatuit dintr-o masa cu aspect gelatinos, este oval ca o lentila turtita si este alcatuit dintr-un tesut fibros foarte lax infiltrate cu lichid (75 – 90 % ). El se comporta fizic ca un gel care pierde apa si isi diminueaza fluiditatea in raport direct cu presiunea care se exercita asupra lui. De asemenea trebuie mentionat ca nucleul pulpos are o mare forta de imbibitie, fapt ce determina alungirea cu cativa centimetrii a coloanei vertebrale aflate in repaus. Dimensiunea alungirii depinde de starea de sanatate a discului intervertebral, de stare musculaturii si a aparatului ligamentar (contracturile musculare, afectiunile ligamentare nu permit repausul absolut al discului intervertebral exercitand presiuni asupra acestuia chiar si in pozitia de repaus absolut a coloanei de exemplu in decubit dorsal). Nucleul pulpos este deformabil, elastic si expansibil aceste calitati sunt legate de continutul sau in apa. Nucleul pulpos se afla astfel in permanenta presiune si este usor de inteles de ce orice defect al inelului fibros care-l inconjoara permite hernierea lui (hernia de disc). Vascularizatia variaza cu varsta, astfel ca daca la embrion este prezenta, la adult prezenta vascularizatiei este posibila numai in conditii patologice. In aceste conditii nutritia cartilajului, la adult, se face prin imbibitie, prin lamelele terminale ale suprafetelor articulare vertebrale. In consecinta nutritia cartilajului este dependenta atat de starea de solicitare a coloanei vertebrale cat si de starea muschilor care exercita influenta directa asupra acesteia. Deci putem concluziona ca prelucrarea mecanica, manuala, a musculaturii care intervine in statica si dinamica articulatiilor intervertebrale poate asigura atat o nutritie corespunzatoare la nivelul discului intervertebral (si chiar a corpului si arcului vertebral) cat si mentinerea mobilitatii vertebrale in limite fiziologice. Tehnicile de manipulare permit o eliberare presiunii care impieteaza asupra mecanismului de imbibitie la nivelul cartilajului, asigura corectarea unor deficiente functionale la nivelul articulatiilor intervertebrale (mai ales la nivel interapofizar). Aceasta corectare are atat un rol de diminuare – corectare a uzurii suprafetelor articulare (artroza este una din consecintele acestei uzuri necorespunzatoare ), cat si un rol de prevenire (diminuare, in anumite cazuri chiar eliminare) a iritatiilor radiculare. Este unanim recunoscuta incidenta crescuta a suferintelor de tip nevralgic de origine medular-vertebrala: nevralgia de sciatic, nevralgia intercostala, nevralgia cervico- brahiala, etc. Toate aceste nevralgii pot avea ca si etiologie atat boli degenerative ale discului intervertebral, ale vertebrelor, hernii intraspogioase ale nucleului pulpos, hernii prin destructia inelului fibros cu afectarea radacinii nervilor periferici, cat si subluxatiile vertebrale. Orice modificare de pozitie, chiar la nivelul a numai unei vertebre duce implicit la tulburari functionale ale intreg ansmblului functional al coloanei vertebrale. Tulburarile functionale, inevitabil, vor afecta pe parcursul timpului atat starea de sanatate a coloanei vertebrale cat si starea de sanatate a intregului organism. Aceste tulburari functionale pot fi prevenite prin aplicarea terapiei yumeiho. Efectul terapiei yumeiho privind prevenirea aparitiei osteocondrozei vertebrale a fost studiat timp de 10 la Spitalul Militar Central, de Cercetari Stiintifice al Aviatiei Militare din Moscova. Subiectii fiind piloti militari si cosmonauti. Pilotii in general sufera de afectiuni degenerative la nivelul discurilor intervertebrale datorita suprasolicitarilor la care sunt supusi in timpul zborurilor la viteze supersonice sau in urma fortei gravitationale artficiale multiplicate pe parcursul diferitelor actiuni specifice. Concluzia acestui studiu efectuat cu mijloace moderne de investigare (complexe) a fost ca in urma aplicarii terapiei yumeiho s-au redus semnificativ fenomenele degenerative la nivelul coloanei vertebrale la pilotii supusi terapiei fata de lotul martor si fata de datele inregistrate anterior.

Cele mai frecvente afectiuni ale coloanei vertebrale sunt artrozele. Artroza cervicala (spondiloza cervicala) este afectiunea pentru care pacientii se prezinta cel mai frecvent la medic. Aceasta deoarece este foarte ” zgomotoasa ” din punct de vedere al simptomatologiei.

Nu se cunoaste exact etiologia artrozelor, insa se pot enumera o serie de factori favorizanti:

  • expunerea repetata si de durata la frig (mai ales asociat cu umezeala);
  • atitudini vicioase ale gatului si portiunii superioare a trunchiului care determina solicitarea unilaterala sau defectuoasa din punct de vedere biomecanic a articulatiilor intervertebrale cervicale, stressul biomecanic – articular repetitiv determinat de factori habituali sau ocupationali, de ex: munca la birou, la computer, sofat, etc.),
  • tulburari metabolice;
  • tulburari hormonale;
  • sindromul nevrotic (prin mecanisme multiple, dar nu este deloc de neglijat atitudinea tensionata a bolnavilor si posturile vicioase pe care le abordeaza);

In compensarea acestor factori favorizanti si agravanti terapia yumeiho propune urmatoarele:

  • eliminarea (ameliorarea) curburilor patologice ale coloanei vertebrale prin procedee specifice fiecarui caz in parte;
  • stabilizarea coloanei intr-o postura cat mai apropiata de normalitate, prin corectarea tulburarilor functionale la nivelul centurii pelviene si ale membrelor inferioare;
  • asigurarea unui tonus normal, fiziologic, al tuturor muschilor scheletici;
  • ameliorarea circulatiei sanguine si a limfei, cu beneficii remarcabile la nivelul incetinirii procesului degenerativ;
  • mentinerea (redobandirea) unei amplitudini functionale fiziologice la nivelul tuturor articulatiilor corpului uman;
  • asigurarea relaxarii intregului organism (cu certe efecte benefice fizice si psihice);
  • echilibrarea (pe cat posibil) a sistemului nervos vegetativ si in consecinta sprijinirea sistemului endocrin.

Terapia Yumeiho contine atat elemente de terapie generala a ansmblului functional al fiintei umane, cat si protocoale terapeutice aplicabile in functie de specificul patologic si personal al bolnavului. Putem spune ca Yumeiho este o Terapie Integrala cu aplicatii paticularizate.

Terapia Yumeiho se aplica prin metode exclusiv manuale cum ar fi: procedeele speciale de masaj, punctoterapia, imbinate armonios si inteligent cu mobilizari, intinderi si manipulari articulare, efectuate asupra tuturor articulatiilor corpului. Pentru mentinerea efectului curativ, se asigura armonia functionala a organismului prin corectarea dislocarii coxale, corectarea atitudinii posturale, asigurarea unui tonus normal al musculaturii scheletice (si chiar a musculaturii organelor interne si a vaselor sangvine).

Pentru a intelege maniera practica de profilaxie a terapiei yumeiho, este de ajuns sa ne gandim cate neajunsuri creeaza contracturile musculare patologice:

  1. – afecteaza circulatia sanguina si limfatica, atat la nivelul muschiului in sine cat si la distanta (prin comprimarea pachetului vasculo – nervos care deseori traverseaza zone delimitate de formatiuni musculare);
  2. – afecteaza biomecanica articulatiilor. De mentionat ca, in general, suferinta se instaleaza la nivelul a mai multor articulatii intervertebrale, deoarece intrega coloana vertebrala se comporta ca un ansamblu functional (numita deseori si „organ axial”), pe care muschiul contracturat (sau muschii hipertonici) il afecteaza printr-o functionalitate necorespunzatoare determinand in consecinta reducerea amplitudinii miscarii in unele articulatii sau cresterea peste limitele fiziologice normale in altele.
  3. – afecteaza starea psihica a pacientului prin fenomene ca: disconfort fizic si psihic, oboseala cronica, etc. determinate de factorul algic – durere- respectiv iritatia permanenta a terminatiilor nervoase din musculatura afectata (chiar si a baroceptorilor din tendoane ). In acest mod se poate facilita aparitia nevrozei anxioase, dar si in consecinta dificultatilor de adaptare la cerintele vietii cotidiene (indeplinirea deficitara a sarcinilor de serviciu, conflicte familiale datorate iritabilitatii deosebite a suferindului, etc.). Se stie ca 70% din bolnavii cu spondiloza –artroza-  cervicala prezinta tulburari de tip nevrotic.

Spondiloza cervicala (si nu numai !) este acompaniata in 100 % din cazuri de contracturi musculare cronice si in consecinta de limitarea mobilitatii gatului, cu tendinta la agravare permanenta !

Toate aceste neplaceri pot fi prevenite prin aplicarea masajului special decontracturant, si a tehnicilor de intindere (stretching). Cercetari efectute in anii 80 au demonstra ca in urma aplicarii procedeelor de masaj manual, acidul lactic acumulat in muschi in urma solicitarii prelungite a acestuia, sufera un proces de reconversie in A.T.P. ( A.T.P. – adenozintrifosfaza- fiind principala sursa de energie a muschiului!). Manipularea si mobilizarea articulatiilor, in limitele fiziologice, previn si chiar pun ordine in problemele aparute.

Modul de viata al omului modern presupune : sedentarism, posturi si atitudini vicioase mentinute mai multe ore zilnic – timp de ani-, tratarea disconfortului si a durerii (primele semne de alarma !) cu medicatie antalgica, prezentarea la medic atunci cand deja s-au produs fenomene degenerative ireversibile etc. Indiferenta fata de toate acestea duce la dezvoltarea precoce a patologiei coloanei vertebrale. Cu grave consecinte pe termen lung, atat in ceea ce priveste capacitatea de munca si intergrare familiala a bolnavului cat si costurile sociale legate de tratarea unor afectiuni practic incurabile.

Pentru prevenirea aparitiei acestor probleme, severe, exista posibilitatea aplicarii mai multor solutii cum ar fi:

  • practicarea moderata a unui sport;
  • gimnastica de intretinere si cea medicala,
  • masajul de relaxare – intretinere, etc.

Insa nu va puteti restabili eficient simetria morfologica si functionala folosind doar mtodele enumerate mai sus. Acestea nu va pot egaliza membrele inferioare, nu va pot echilibra eficient coloana deci nu pot realiza cu adevarat armonia functionala. Din contra, acele parti ale corpului care sunt dominante se vor folosi mai mult, deci tonifia pana la contractura (hipertonie) iar cele hipotone vor fi tonifiate ineficient.

Spre exemplu: in cazul alergarii si chiar al gimnasticii ve-ti fi tentati sa va sprijiniti dominant mai mult pe membrul inferior mai puternic, simtit mai stabil, mai eficient. Acesta solicitare dominant unilaterala va determina in timp o diferenta functionala semnificativa intre cele doua membre inferioare care va duce in cele din urma la afectarea grava a membrului suprasolicitat.

Daca ati descoperit ca aveti un membru inferior pe care va sprijiniti predominant, puteti fi siguri si de faptul ca aveti curburi patologice (mai mult sau mai putin evidente) la nivelul coloanei vertebrale. De asemenea puteti fi siguri ca aceste curburi se vor agrava in timp, si ca vor provoca uzura prematura a suprafetelor articulare intervertebrale. Vertebrele aflate in punctele de inflexiune ale coloanei vor fi cele mai afectate, de asemenea discurile intervertebrale vor avea tendinte atat de herniere cat si de calcifiere. Aceasta deoarece suprasolicitarea discului este urmata de fenomene degenerative. Mecanismele fiziologice compensatorii incearca stabilizarea discului, a segmentului afectat, prin limitarea mobilitatii si ” sudarea” vertebrelor instabile. Daca discurile intervertebrale si-au pastrat proprietatile fizico-chimice atunci ele pot sa-si indeplineasca multiplele roluri functionale cum ar fi:

  • contributia, prin rezistenta lor, la mentinerea curburilor coloanei;
  • favorizeaza, prin elasticitatea lor, revenirea la starea de echilibru dupa terminarea miscarii;
  • transmit in toate directiile greutatea corpului diferitelor segmente ale coloanei;
  • amortizeaza socurile sau presiunile la care fiecare segment este supus in mod special in cursul miscarilor sau eforturilor.

Important de stiut este faptul ca manipularile si mobilizarile vertebrale permit reabilitarea (partiala) numai a acelor discuri la care gradul de degenerescenta este sub 50%. In consecinta trebuie actionat pana nu este prea tarziu.

Manipularile vertebrale practicate in cadrul terapiei yumeiho asigura restabilirea echilibrului functional atat al articulatiilor inter-apofizare cat si al discului intervertebral prin eliminarea tensiunilor ligamentare si punerea in ordine, din punct de vedere biomecanic si fiziologic, ale acestora.

Sorin Iga – Instructor Yumeiho gradul 5, reprezentant Societatea Română de Yumeiho.

Osijek – Croația – 2002.